Ai nevoie de ajutor? 0745 231 153

TRAIND CA UN INVINGATOR, IN ARMONIE CU BOALA PARKINSON

Nu exista nici un mod corect sau incorect de a face fata bolii Parkinson; trebuie sa descoperim singuri ce anume ni se potriveste cel mai bine. Trebuie sa nu ne pierdem niciodata speranta, deoarece oricand se pot gasi ajutoare. Aceasta ar fi trebuit sa fie concluzia, dar avand in vedere mesajul acestei afirmatii am preferat sa incep cu ea istoria celor aproape 23 ani de convietuire cu boala Parkinson, spune Dr. Dan Mircea Farcas, Medic primar cardiolog. 

doctor dan farcas

Plecand de la spusele lui Franklin Delano Roosewelt, care a condus lumea dintr-un scaun cu rotile, “Oamenii nu sunt prizonierii sortii, ci doar ai propriei minti” si  “Este alegerea, nu sansa, aceea care determina destinul tau”, si trecand in revista personalitati care au reusit sa isi depaseasca „handicapul” creat de boala Parkinson, cum ar fi: boxerul Muhammad Ali, politicianul Yasser Arafat, artistul plastic Salvador Dalí, actorul american Michael J. Fox, dictatorul spaniol Francisco Franco, fotbalistul portughez Carlos Antonio Gomes, pilotul de curse Phil Hill, dictatorul Adolf Hitler, cantaretul Maurice White, politicienii chinezi Deng Xiaoping si Mao Zedong si una dintre cele mai emblematice figuri ale secolului XX, Papa Ioan Paul al II-lea; putem afirma cu certitudine ca tot ceea ce se petrece cu noi, se petrece in capul nostru, noi fiind direct raspunzatori de starea, reactiile si evolutia noastra.  

 

La sfarsitul acestei luni se vor implini, 23 de ani de la debutul bolii; cand, student fiind in anul IV de medicina, dupa un meci de fotbal, cu ceva duritati, am inceput sa schiopatez spre seara, ulterior scazand progresiv ora din zi la care aparea deficitul motor. Am constientizat ca ceva nu e in regula dupa cateva luni, cand schiopatam de la trezire si colegii ma intrebau tot mai des „ce se intimpla??”... Atunci, in 1989, nici o investigatie efectuata nu a evidentiat nimic, totul era normal dar eu schiopatam. Ulterior, pana in 1995, am beneficiat de o multitudine de investigatii si consulturi de specialitate, in centre de excelenta in Neurologie: Targu Mures, Bucuresti, Paris, Lausanne, unde modificarile evidentiate erau minore si nespecifice pentru boala Parkinson. 

 

De la inceputul anului 1995 s-a instalat o tulburare de echilibru, senzatie de picioare grele, dureri ale coloanei vertebrale rebele la analgetice, tremor accentuat si instabilitatea membrelor inferioare, senzatie de alergare dupa centrul de greutate, tendinta la retropulsie, caderi, lipsa odihnei nocturne. Din octombrie 1995 mentinerea echilibrului a fost dificila, s-a agravat tendinta la retropulsie, senzatie de contractura generalizata rebela la decontracturante, scaderea marcata a capacitatii de efort, raspuns reflex intarziat, per global senzatie de “OM RIGID“. La inceputul anului 1996 starea clinica s-a inrautatit evident, astfel incat am fost pus in imposibilitatea realizarii unor miscari simple (intoarcerea in pat, urcatul si coboratul din masina, coborarea din pat dintr-o miscare, mentinerea statiunii bipede). Un consult neurologic efectuat atunci a ridicat suspiciunea de SINDROM PIRAMIDOEXTRAPIRAMIDAL DE ETIOLOGIE NEDETERMINABILA, si s-a instituit tratament cu Romparkin, sub care starea mea generala s-a ameliorat vizibil dar nu pentru o perioada lunga.

 

Intre 1997 și 2001, evolutia a fost progresiv nefavorabila; simptomele erau: imposibilitatea mersului pe calcaie, a mersului in linie dreapta, a statiunii unipede, lentoare in miscari, spasticitate, dezechilibru, tulburari de scris, tendinta la retropulsie, tremor al membrelor superioare, fatigabilitate excesiva, balbism (tulburare de vorbire). In august 2001 am fost evaluat la Innsbruck, Austria, unde se stabileste diagnosticul de: SINDROM PARKINSONIAN (FORMA ADULTULUI TANAR). Examenul obiectiv arata o incetinire a miscarilor in zona extremitatilor, cu o tulburare de echilibru mai ales la intoarcere,  testul de impingere pozitiv cu tendinta la cadere in spate (retropulsie).

 

Am stat aproape 20 ani asteptand ca medicamentele sa faca totul, verosimil dintr-o deformare profesionala. In aceasta perioada am avut parte din plin de efectele secundare ale medicamentelor: agonistii dopaminergici mi-au dat o somnolenta irezistibila (am atipit la volan de 2 ori), hipomanie (a fost „folositoare”, dormeam 2 ore pe noapte, mi-am scris teza de doctorat si o carte in trei luni), stare de agitatie permanenta, greturi de la Levodopa, tulburari vizuale de la anticolinergice, etc.

 

Tarziu am invatat ca bolnavul care sufera de boala Parkinson trebuie sa faca eforturi personale, sa fie optimist, sa aibe un psihic bun, toate acestea fiind cheia succesului in tratamentul acestei boli. Perceptia in ceea ce priveste boala Parkinson este aceeasi pentru toata lumea. Ceea ce ne diferentiaza pe unii de ceilalti este atitudinea. Daca adopti o atitudine de luptator, daca esti motivat sa duci o viata buna, ai toate sansele sa treci usor peste boala si sa ai o evolutie „lunga si frumoasa” a bolii. Daca, in schimb, adopti o atitudine de invins, de om marginalizat si mergi cu capul in pamant si nu gasesti motivatie in nimic, esti pierdut, pentru ca atunci boala progreseaza foarte repede si complicatiile nu intarzie sa apara. Pe langa medicatie, ai nevoie de un psihic bun, iti trebuie un stil de viata cat mai sanatos, cu miscare și alimentatie potrivita, echilibrata si totul va fi altfel.

 

Am invatat sa nu ma cramponez de simptomele pe care le are un bolnav de boala Parkinson si mi-am vazut mai departe de viata, la fel ca un om sanatos.  In acesti ani am invatat sa trec peste aceasta boala, sa nu ma dau batut, sa nu ma simt marginalizat. Am incercat sa gasesc si sa experimentez aproape tot ce se poate face in terapia bolii Parkinson, continui sa fac gimnastica medicala care ma ajuta foarte mult. Lucrez 10 - 12 ore pe zi, sunt si cadru didactic, conduc grupe de studenti, tin cursuri si pe langa asta imi fac timp si pentru mine. 

 

Sfatul meu, pentru pacientii care sufera de boala Parkinson, este sa treaca peste prejudecatile semenilor lor, sa lupte si sa iși demonstreze mai intai lor ca pot fi oameni normali. Boala poate fi incetinita in evolutie prin schimbarea modului de viata, alimentatie sanatoasa, hidratare suficienta, odihna si exercitiu fizic in limita posibilitatilor si cu pauze dese.

 

 

Sef Lucrari Dr. Farcas Dan Mircea

Medic Primar Cardiolog,

Sef al Laboratorului de Explorari Functionale Neinvazive

Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Mures, Targu Mures

Universitatea de Medicina si Farmacie Targu Mures

Tel. 0722892092

 

 

Sursa foto: adevarul.ro